În anul 1922, lumea pariziană a cunoscut un scandal notabil, scriitorul Victor Margueritte a publicat romanul La Garconne (Băietana), scriere ce avea să facă epocă și să desemneze o nouă atitudine feminină. Personajul principal, Monique, nu lanseză doar o modă, ce a rochiei cu talie joasă, simplă, și a hainelor de inspirație masculină, ci propune și o nouă atitudine ce ține de locul ocupat de femei într-o societate, ce trecea prin transformări dramatice. Eroina, trăindu-și viața după bunul plac și sfidând convențiile, nu face altceva decât să oglindească transformările epocii. Primul Război Mondial (1914-1918) obligase doamnele, indiferent de statutul lor social, să devine active în domenii rezervate până atunci influenței masculine. În această epocă, Gabrielle Chanel propune costumele de jerseu, material utilizat până atunci în echipamentele sportive și în lenjeria masculină (vezi, mai jos, modelele din martie 1917).
După război, Chanel și Jean Patou
se inspiraseră din universul sportiv, a trupurilor în mișcare, propunând ținute
epurate ce corespundeau aerului timpului. La volan, tunse, cu pălării fără
boruri, trase pe ochi, puternic machiate, tinerele din Anii nebuni
uitaseră de calmul și luxul din timpul mamelor lor.
In acest moment, când ținutele de
seară mai păstrau ceva din extravaganțele coloristice de la începutul
secolului, Chanel propune faimoasa rochie neagră. Lucrată din crêpe
de Chine, ea devine, în viziunea editorilor Vogue, echivalentulul automobilului
Ford dorit de toată lumea. Veșmintele tinerei emancipate oglindesc și
preocupările stilului de viață modern ( renunțarea la ornament, ideea de
utilitate, funcționalitate, etc).
