Vizite parfumate - Le Grand Musée du Parfum, Paris

Deschis la sfârșitul anului 2016, Le Grand Musée du Parfum a suscitat încă de la inaugurare curiozitatea turiștilor, dar și interesul celor pasionați de efemera și extravaganta lume a miresmelor.  De când am auzit proiect, mi-am tot dorit să revin la Paris și să mă dedic ocupației mele preferate: slalomul printre muzee și expoziții.

 Cu câțiva ani înainte, un alt muzeu al parfumului, cel deschis sub auspiciile firmei Fragonard, mă încântase și mă enervase în egală măsură. Fondul muzeal este interesant, nenumărate flacoane, vase folosite la decantări și amestecuri, un alambic uriaș, tablouri, detalii legate de modurile de parfumare și cam atât. Nici o experiență olfactivă propriu-zisă. Un ghid fermecător îți explică nenumărate tehnici și metode de obținere a parfumurilor, iar apoi te invită să testezi colecțiile firmei și încearcă să te convingă să cumperi diverse ape, săpunuri, pudre, etc. Produse de calitate, nu neg acest lucru, având la bază esențe obținute la Grasse, totuși dezamăgirea rămâne.

Așa că ideea unui muzeu care îmbină istoria parfumurilor cu experiențe olfactive diverse și permite vizitatorului să se familiarizeze cu diferite arome, gusturi și ritualuri pare tentantă.

 Îmi planific vizita cu grijă. Evit să mă parfumez în dimineața respectivă și înfruntând cu stoicism ploaia pariziană și ușoara depresie generată de sfârșitul vacanței ;), ajung în centrul elegant al metropolei franceze, pe Faubourg Saint-Honoré, la numărul 73. Muzeul este găzduit într-un imobil din secolul al XVII-lea, iar din curtea interioară diverse arome florale intâmpină vizitatorul. Muzeul este aproape pustiu, primesc un audio-ghid sofisticat, care va memora preferințele mele olfactive și îmi va permite să păstrez câteva impresii legate de itinerariul propus de muzeu.

Parcursul începe cu o scurtă introducere istorică, centrată în jurul unor personaje celebre (regele Solomon, Cleopatra, Marc Antoniu, Ludovic al XIV-lea, Coco Chanel). Vizitatorul descoperă cu ușurință gusturile și ritualurile relgioase și cosmetice din diverse epoci, rolul ocupat de nenumărate arome în istorie. Élisabeth de Feydeau oferă o panoramă istorică excelentă, bine documentată și accesibilă publicului. Avem, apoi, șansa să ne delectăm cu mirosul de mir și alte rășini, cu ambră vanilată și mosc înțepător, cu apa reginei Ungariei sau cu Oțetul tâlharilor. Nu sunt uitate nici  primele ape de colonie. Miros cu atențeie totul, îmi notez în ghidul electronic și constat că moscul, ce înmiresma cochetele veacului al XVII-lea și al XVIII-lea mi separe greu de suportat. Descopăr apoi sala de primire a casei Houbigant (lambriuri elegante și rafturi pline de arome), și modul cum au fost lansate parfumurile la marile expoziții universale.

La etaj, parcursul devine senzorial, îmi testez capacitățile olfactive, mă delectez cu tot felul de instalații savante, care reproduc arome diverse (madlenele, ploaia de vară, pădurile, râurile de munte,vegetația tropicală, etc).  Lucrurile devin incitante, când mi se propune să testez miresme interzise sau scandaloase (canabis sau budoar libertin). De reținut – nu sunt accesibile celor mici și au doar un rol ilustrativ. Nu vă imaginați că am plecat de la muzeu cuprinsă de o euforie inexplicabilă!

 Dar partea cea mai interesantă este orga de materii prime, care oferă vizitatorului posibilitatea să miroasă și să descopere istoria a nenumărate componente din lumea parfumeriei  (vanilie, iasomie, trandafir sau citrice până la diverse molecule de labortor sau esențe rare – oud-ul, de exemplu). Vizita  se încheie cu o serie de interviuri acorate de diverși parfumieri celebrii: Jean-Claude Ellena, Mathilde Laurent, Dominique Ropion. Aflăm câteva taine din lumea plină de experimente și de savori a nasurilor celebre.

Îmi rămâne intipărită în minte replica Mathildei Laurent la întrebarea legată de alegerea parfumului personal: o persoană care refuză să se parfumeze fiindcă nu a găsit parfumul care să îi corespundă îi dă de gândit unui creator de parfumuri și reușește să îl impresioneze.  Într-o lume în care toți suntem tentați să testăm, să acoperim mirosurile naturale, cel care preferă doar propriul miros, fără  artificii inutile, are ceva de spus. E pentru lumea nasurilor cazul cel mai interesant.

La finalul vizitei, un concept-store bine garnisit cu mărci ultra cunoscute dar și confidențiale îl provoacă pe vizitator să își descopere aroma favorită. Surpriza plăcută a fost pentru mine standul  Les Liquides Imaginaires. Descoperisem apele sacre, arborante și mundane prin diverse parfumerii, dar îmi doream să testez totul în liniște, fără consilieri de vânzări și presiunea privirilor lor  enervate. Ezit între Sancti și Succus, dar mirosul de tâmâie și mandarină din primul parfum mă convinge să încerc și exagerez, ca de obicei. 
La ieșire nu ratez librăria, poate cel mai  interesant punct al vizitei. Aici, cei dornici să aprofundeze subiectul găsesc o bibliografie pe măsură, alături de tot felul de recipiente mirosind a ambră și de  lumânări  Fornasetti.  Îmi aleg jurnalul lui Jean-Claude Ellena, dedicat unui an de experiențe olfactive.

O ceată de liceeni gălăgioși invadează muzeul, o vizită școlară perturbă liniștea imobilului și istoria aromelor. Este timpul să plec. În curtea muzeului, curenții de aer îmi reîmprospătează parfumul, aroma de mandarina aproape că nu se mai simte, tămâia a căpătat un  corp senzual, ușor afumat, acru, ce îmi aduce aminte de asprimea vetiverului și de carnalitatea oud-ului mirosite mai devreme.

Primele impresii – un parcurs ludic și interesant pentru cei care doresc să se inițieze în sofisticata lume a miresmelor. Vizita devine ușor plictisitoare pentru cei preocupați de fenoment, care au studiat diverse lucrări de specialitate și au o experiență olfactivă. Un plus – diverse expoziții care permit inclusiv specialiștilor să descopere  noutățile și experimente din domeniu. Dacă doriți, puteți opta pentru un tur ghidat sau un atelier desfășurat în jurul unei materii prime (trandafirul, iasomia, etc).

Dintre cele două expoziții aflate în plină desfășurare în acel moment, cea mai interesantă mi s-a părut cea a lui Chantal Sanier, Subodore, o interpretare olfactiva a diverse personaje din istoria Franței. Chiar dacă parcursul are o puternică notă imaginativă și persoanală, autoarea reușește să  evoce contextul istoric și gusturile epocii, orientând vizitatorul spre parfumurile, pomezile și mirosurile dintr-o anumită perioadă istorică. 

 Printre galerii de artă, magazine de lux, gaze de eșapament și  aroma galetelor cu cremă de migdale, un nou muzeu și-a făcut intrarea în istoria culturală și olfactivă a Parisului. Dacă ajungeți în capitala franceză nu îl ratați, poate vă descoperiți noi afinități olfactive!