Ultimele
săptămâni, cu “invazia”
generalizată de inimioare, flori și felicitări, m-au făcut să mă gândesc la
originile darurilor dintre îndrăgostiți și la semnificația acestora de-a
lungul timpului.
Poate o să vă mire, dar evul mediu este locul unde se naște această tradiție.
Dacă în Roma antică bărbații „cumpărau” accesul la farmecele unor femei de
condiție modestă (liberte, prostituate, etc), nu același lucru se
întâmpla în Europa amorului curtenesc, unde doamna se bucură nu doar de
privilegiile statutului social, ci și de dorința domnilor de a-și etala bunele
maniere. Așa își fac apariția diverse daruri care le permit
îndrăgostiților o apropiere, dacă nu reală, măcar simbolică. Punga sau tașca,
deopotrivă maculină și feminină, se prindea la talie cu ajutorul unei centuri.
Teribil de utilă, într-o epocă în care buzunarele nu își făcuseră apariția, era
asociată în mentalul medieval cu organele genitale feminine sau masculine.
Tot în evul mediu, diverși
apologeți ai dragostei curtenești insistă asupra valorii simbolice a darurilor,
ele nu aveau scopul să o oblige pe doamnă sau să o pună într-o situație
jenantă. Dragostea se câștigă, nu se cumpără, iată ce ne învață oamenii evului
mediu. Printre darurile ce puteau fi acceptate de doamnă se numărau
parfumurile, inelele, mănușile, batistele și alte obiecte care făceau parte din
arsenalul cochetăriei feminine. Farmecul acestor obiecte nu stătea în valoarea
lor, ci în faptul că îi permiteau iubitului o apropiere indirectă de
doamna dorită ( parfumul atingea trupul adoratei, iar inelul imita gestul
matrimonial). O puternică tentă erotică aveau și darurile care se
constituiau într-un gaj al căsătoriei-papucii de casă, centuri cu diverse
broderii, piepteni sau ace de păr (faimoși au rămas pieptenii din fildeși cu
imagini amoroase-asediul cetății dragostei). Pe lângă darurile sofisticate,
documentele mai amintesc schimburi de fructe între logodnici sau cupe de
vin dăruite doamnei care urma să fie curtată.
Dacă vreți
să aflați toată povestea darurilor dintre îndrăgostiți și să găsiți eventuale
surse de inspirație J, vă
recomand două dintre cărți care au stat la baza documentării mele.
Jean Claude
Bologne, Istoria cuceririi amoroase,
trad. Diana Morărașu, București: Nemira Publishing House, 2009.
Jean Verdon,
Dragostea în evul mediu: trup,
sexualitate și sentiment, trad. Dana-Ligia Ilin, București: Humanitas, 2009.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu