Parfumul doamnelor de odinioară- L'Interdit (Givenchy, 1957)

          Lumea  modei și a parfumurilor își are întâlnirile sale mitice, momente privilegiate, atunci când un personaj cu o anumită aură de eleganță coboară din Olimpul celebrităților și ne face martori  la nașterea unei legende.  O astfel de întâlnire s-a produs și în 1953, atunci când delicata și sofisticata Audrey Hepburn a început colaborarea cu Hubert de Givenchy

De la costume pentru filme cultissime- Sabrina (1954), Love in the Afternoon (1957), Breakfast at Tiffany's (1961)- la ținute cotidiene, actrița a știut să dea un farmec unic creațiilor propuse de casa pariziană și să marcheze căutările moderne legate de stil și rafinament. 

     Colaborarea și prietenia dintre divă și creator aveau să culmineze în 1957, când casa  i-a dedicat un omagiu olfactiv.  L'Interdit este aroma florală prin excelență, creatie a laboratoarelor Roure. Notele de vârf sunt dominate de aldehide și bergamotă,  cele de mijloc de iris, violete, narcise, iasomie, lăcrimioare,  iar notele de bază de ambră și rășini. Pudrat și aromat, grație  cuișoarelor, piperului și rășinilor puternic mirositoare, L'Interdit este parfumul femeii sofisticate, care își trăiește cu șarm și eleganță viața. Parfumul a fost asociat imaginii actriței din pelicula Funny Face (1957), farmecului și poftei ei de viață. Transformarea eroinei dintr-o fermecătoare vânzătoare de cărți într-un model sofisticat, spune pe undeva și povestea unui parfum agreat de o vedetă și dorit de nenumărate femei de-a lungul timpului. Dar mireasma casei Givenchy a mai marcat o premieră, în 1964, atunci când a fost creditat pe genericul filmului Paris When It Sizzles. Până atunci diverși creatori de modă beneficiseră de sacrarea cinematografică, iar diverse celebrități  utilizaseră în filme parfumurile preferate, dar niciodată el nu fusese amintit pe generic.

          În 2007, pentru a marca 50 de ani de la lansarea liniei de parfumuri, casa a reeditat  o parte dintre parfumurile sale emblematice- Les Parfums Mythìques , iar L'Interdit s-a aflat la loc de cinste.

Parfumurile seducătoarei

                       

                      În penumbra răcoroasă a catedralei din Albi, pe exteriorul jubeului[1], o statuie atrage atenția privitorilor curioși și turiștilor plictisiți.  Seducătoare și elegantă, doamna pare o apariție ciudată printre atâtea statui de profeți și îngeri muzicieni. La o privire mai atentă deslușim și inscripția care rezolvă misterul, este Iuditha, pioasa văduvă evreică din Vechiul Testament,  cea care l-a sedus și ucis pe Holofren pentru a-și salva neamul. Dar la Albi, statuia Iudithei a piedut toate semnele macabre (capul victimei pe care îl poartă ca pe un trofeu), ea nu este nimic altceva decât o femeie șarmantă și fermecătoare, conștientă de farmecul ei.   Artistul a dorit, probabil, să ne ofere o imagine a idealului de frumusețe și cochetărie de la sfârșitul evului mediu. Cu pielea albă, aproape străvezie, ea ascunde sub haine un trup mlădios, cu picioare albe, cu abdomen și coapse rotunjite, evocând canonul de frumusețe și fecunditate din epocă. 
 Statuia Iudithei nu ilustrază doar un ideal estetic, ci și un interes crescând pentru trup și igienă. Doamnele de la sfârșitul evului mediu  aveau diverse ritualuri de înfrumusețare, ce includeau unguente și parfumuri. Fruntea înaltă și bombată era la modă, iar inventivitatea cochetelor nu a cunoașcut  limite, își ungeau pielea cu sânge de liliac sau de de broască pentru a împiedica creșterea firelor nedorite și își spălau părul cu albuș de ou, cenușă și diverse amestecuri de plante pentru a obține un blond strălucitor.  Tot acum se răspândește parfumarea părului cu o mixtrură de mosc, cuișoare, nucșoară și cardamom. Parfumuri din Orient ajung la marile curți europene. Cipru, cunoascut pentru producția de parfumuri și pentru nenumărate rășini și uleiuri parfumate, produce  "păsările parfumate", adevărate odorizante de interior. Dintr-o pastă parfumată erau modelate păsări miniaturale, care erau puse pe pervazul ferestrelor, uneori și în colivii de aur, pentru a parfuma camera. Orice călător cu dare de mână, care ajungea în Orient, nu rata ocazia să își cumpere diverse parfumuri. Tot  în această epocă parfumeria cunoaște o adevărată revoluție, parfumurile uleioase par să își piardă supremația în fața celor ușoare, florale. Petalele de trandafiri, pudra de violete, florile de lavandă și rădăcinile de iris înmiresmau hainele, pernele și apa de baie.  Trupul era masat cu diverse mixturi și uleiuri parfumate, iar atomizoarele metalice își fac apariția.

                         

În 1370, evoluția tehnicilor de distilare și priceperea unor călugări dominicani  duc la apariția primei formule de parfum cu alcool. Cunoscută sub numele de "apa reginei Ungariei", compoziția a avut darul, conform legendei, să o însănătoșeacă și să o întinerească pe regina. Având la bază alcool și rosmarin, apa avea calități profilactice și curative, fiind utilizată și de cochetele care doreau să se parfumeaze, dar și ca medicament de cei care încercau să se vindece de diverse boli. 

Vrăjitoarea de la Museum der Bildenen Kunste, Leipzig, cca 1460, se constituie  într-o imagine a seducției și frumuseții feminine de la sfârșitul evului mediu. Observați nenumăratele plante și poțiuni de pe rafturi și de pe podea.

---

[1] Tribună transversală, care se înalță între naos și cor, în unele catedrale gotice.