De la inelul de logodnă la verighetă I

Inelul de logodnă este o invenție relativ recentă. Precum rochia albă de mireasă, inelul de logodnă, cu o ornamentație bogată și dintr-un metal prețios, se impune în secolul al XIX-lea. În secolele anterioare, viitoarea mireasă prime de la cel care avea să îi fie soț un coș plin cu stofe pretioase si dantele, șaluri bogat brodate, evantaie parfumate, diverse coliere și inele.

Reproducere după o bijuterie din epoca victoriană, aur și email.

În mediile rafinate și cu dare de mână, coșul de logodnă era o afacere serioasă fiincă indica poziția socială și puterea financiară a mirelui. În mediile modeste, logodnica se mulțumea cu o broșă sau un un inel, bijuterii lipsite de pietre pretioase, care vorbeau mai mult de sentimente și mai puțin de poziția socială. De cele mai multe ori, astfel de bijuterii, indiferent de valoare, erau decorate cu două inimi sau mâini unite (semnificație magică).

Inel de logodnă din secolul al XVIII-lea

În unele cazuri, un simplu anou de metal pecetluia legătura dintre viitorii miri.

După 1800, inelul de logodnă se impune în societatea europeană, preferate fiind bijuteriile de familie, purtate de mai multe doamne cu un mariaj fericit și binecuvântat cu copii. Inelul capătă astfel o putere benefică, el urma să îi ofere tinerei promisiunea unui destin fericit. Nenumărate legende și simboluri legate de puterea și semnificația pietrelor prețioase s-au impus printre miturile și credințele europene, ele fiind amintite și acum în lumea bijutierilor. Diamantul este asociat   ideii de inocență și puritate, rubinul- dragostei reciproce, safirul-fidelității și dragostei, smaraldul- iubirii adevărate, perla-vieții îndelungate, iar topazul- fidelității.

Wallis si inelul de logodna

În 1937, atunci când s-a logodit cu Wallis Simpson, ducele de Windsor (fostul Eduard al VIII-lea, regele Angliei) a apelat la Louis Cartier pentru inelul de logodnă. Bijutierul francez s-a întrecut pe sine, oferindu-i printului îndrăgostit un smarald cu o tăietură unică. Gestul ducelui a instituit o cutumă care mai persistă și în zilele noastre, inelul de logodnă trebuie să fie ales în funcție de posibilitățile financiară și poziția socială a viitorului mire.

Doamna putea/poate să îi ofere și ea un dar alesului: un ceas sau o perche de butoni.

Despre verighete, semnificația lor și cum se purtau în trecut, într-o postare viitoare.